Frumoasa doamna care mi-a deschis usa mi-a parut, ca si casa in care locuia, din alte vremuri…Ca intr-un tenebros roman de Edgar Allan Poe, uriasa constructie era invaluita de perdele nesfarsite de iedera neagra, cu un aer misterios si datator de spaime. Deschisesem poarta veche cu oarece retineri si asteptam ca in dosul usii sa apara o vrajitoare cel putin , daca nu cumva chiar o fantoma.

Am respirat oarecum usurata cand am dat de chipul zambitor si luminos, in total contrast cu aspectul casei. Inutil sa spun ca, undeva, in adancul inimii, si evident sub influenta filmelor de groaza, am sperat ca fiinta angelica de dinaintea mea nu se va transforma pe neasteptate in cu totul altceva.

Doamna, fara sa banuiasca ce e in mintea mea, m-a poftit in salonul casei, intunecat, imens, apasator, cu aceeasi atitudine amabila. Si mi-a oferit, cum altfel, un ceai parfumat, cu arome din alte vremuri si tari de la capat de lume.

Venisem sa prezint un catalog de produse sanitare pentru ca doamna sunase la firma unde lucrez si isi exprimase dorinta de a schimba cate ceva prin baie, deoarece casa era veche si avea nevoie modernizari pe ici pe colo.

Pentru a-mi face o idee despre ceea ce dorea, doamna mi-a spus ca, desi casa era foarte veche, de peste doua sute de ani, ii place sa aiba in jur si lucruri noi, care sa apartina, intr-un deplin contrast cu restul, si prezentului. Asa se explicau, alaturi de secretaire-urile cu intarsii si scaunele imbracate in piele, numeroasele aplice cu forme indraznete sau covoare cu imprimeuri moderne.

Baile, vechi si ele de tot atatea sute de ani, suferisera de-a lungul timpului mai multe transformari, fiecare dupa gustul proprietarului de la acel moment. Acum doamna dorea ceva modern, nu foarte extravangant, asa ca mi-a fost foarte usor sa propun obiectele sanitare de la Vitra care , prin aspectul lor modern si calitate, fac fata in orice fel de locatii, mai mult sau mai putin pretentioase. Pretul, de asemenea, era convenabil pentru ca, glumind, gazda mea imi spusese de la telefon ca nu vrea sa dea pe ele cat ar da pe o casa noua.

Propunerea mea a fost pe placul doamnei, asa ca dupa rezolvarea chestiunilor pragmatice, ne-am relaxat la un pahar de ceai care se cerea neaparat povestit asa ca am dat drumul povestilor. Am aflat, astfel, ca sotul gazdei mele fusese ambasador in India intre anii 1950 si 1966, de unde adusese mare parte din minunatiile care se vedeau in jur. Fusesera, fara indoiala, niste vremuri de neuitat, al caror parfum era pe vecie stins. Caci astazi povestile cu maharadjahi si vieti de lux din alte vremuri nu se mai spun nici macar la gura sobei, iar cei care le povestesc se pregatesc sa se duca si ei spre o alta lume, de poveste.

Am promis ca revin sa vad noua fata a casei si sa mai ascult povesti din vremuri de mult apuse.