Ne invartim in jurul notiunii de natura umana un pic prea mult si prea repede, aproape cand este vorba despre orice. Ne referim de obicei la sentimente, instincte, stari de spirit si toate celelalte lucruri pe care le facem fara sa gandim prea mult sau poate ca scuza pentru ca am facut ceva ce nu trebuia sa facem. Asa cum dam vina si pe soarta, asa dam vina si pe natura umana. Insa, de cele mai multe ori cand aducem in discutie aceasta natura umana, nu stim exact despre ce vorbim.

Oamenii din ziua de azi s-a indepartat mult prea mult de stramosii lor, incat este destul de greu sa cunoastem care este de fapt natura umana. Este in natura noastra sa strangem cu grija lucruri sau sa le impartasim cu ceilalti de langa noi? De ce ne simtim atat de ciudat cand mancam singuri in public, cand facem atat de multe alte activitati tot de unii singuri? De ce ni se par unele barfe atat de bune incat nu ne abtinem sa nu le intindem si mai departe?

Executam niste lucruri care sunt complet naturale in fiecare zi fara macar sa ne dam seama. Insa am ajuns sa facem si o multime de alte lucruri care nu sunt atat de naturale si cu care nu suntem de acord de cele mai multe ori.

Oamenii si picioarele lor au evoluat inca de milioane de ani inainte ca incaltamintea sa apara in peisaj. Invatam sa mergem chiar inainte de a purta papuci cu adevarat si nu avem nevoie de cineva care sa ne invete cum sa o facem (desi atunci cand suntem mici, parintii ne sunt sprijin).

Ideea este ca cercetatorii au descoperit faptul ca oamenii care traiau cu 2000 de ani in urma aveau picioare mai sanatoase decat cei care traiesc in zilele noastre, cand se poarta incaltaminte eleganta si stilata care ne raneste calcaiele si afecteaza mersul natural. Asta ar trebui sa ne dea de gandit serios.